Uneori, editorii publica un autor „fara nume“ pentru ca au incredere in calitatile cartii lui. Sau invers, publica o carte proasta doar pentru ca autorul „are nume“. Insa visul oricarui editor este sa aiba, simultan, o carte buna si un nume de autor cunoscut. Jurnalul actritei Oana Pellea, descoperit si prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Parvulescu, e un astfel de vis.
„Draga Oana, m-a uimit sa gasesc in notatiile tale lucrul pe care numai scriitorii adevarati il au: amprenta stilistica. Jurnalul tau are un ton inconfundabil si, pentru ca nu rezulta din el ca ai experienta scrisului, nu pot decat sa constat ca ai talent. Cuvintele tale au mimica, au gestica, au tot ce le trebuie. Si inteligenta.
E la un moment dat, spusa in treacat, o fraza care m-a facut sa tresar, despre o musculita care se afla pe clape si despre nevoia ta de a gasi acele litere, acele cuvinte care sa nu striveasca gaza. Un balet salvator al degetelor pe clapele computerului. Mi se pare o frumoasa metafora a miezului ascuns al jurnalului tau: gasesti cuvintele in stare sa nu ucida viata din lumea efemeridelor care suntem. Jurnalul iti va aduce, indraznesc sa cred, o multime de prieteni. E un jurnal care face bine.“ - Ioana Parvulescu
