„Improvizatie la Alma este o piesa in care incerc sa-l imit pe Moliere, fiind, de asemenea, o critica a unor critici. Le reprosez criticilor dogmatismul, neintelegerea artei, refuzul lor de a intelege teatrul. Criticii pe care-i pun in scena in aceasta piesa sunt niste critici militanti. Daca raul pe care oamenii si-l fac unii altora isi schimba aparenta, natura lui profunda ramane aceeasi. Am scris ca sa ma intreb la randul meu despre aceasta problema, despre acest mister. E tema piesei mele Ucigas fara simbrie, unde ucigasul il chestioneaza pe asasin incercand zadarnic sa afle motivele urii acestuia. Ura poate avea pretexte, motive – nu. Asasinul omoara fiindca nu poate face altfel, fara nici o motivatie, cu un fel de candoare, de puritate. Ucigandu-i pe altii, ne ucidem de fapt pe noi insine. A trai dincolo de bine si de rau, a considera un lucru dincolo de bine si de rau, cum voia Nietzsche, nu este cu putinta. El a innebunit de mila vazand un cal batran prabusindu-se si crapand.“ (EUGENE IONESCO)
